Florența

Capitala Regiunii Toscana, cu o populaţie în jur de jumătate de milion de locuitori, intinsă pe malurile râului Arno, între Marea Adriatica şi Marea Tireniană, aproape de centrul Peninsulei Italice, este un oraş care freamătă de activitate industrială si meşteşugărească, comercială şi culturală, artistică şi ştiinţifică. Clima este temperată, mai degrabă variabilă, cu ierni răcoroase şi veri fierbinţi.

Fondată de romani in sec. I a.c., Florenţa renaşte dupa trecerea perioadei barbare, in epoca Carolingiana şi atinge nivelul maxim de civilizaţie între secolele 11 – 15, ca oraş liber, balansând autoritatea Împăraţilor cu cea a Papilor, depăşind nefericita dispută internă dintre Familiile Guelf şi Ghibelline. În secolul 15 intră sub autoritatea Familiei Medici, care mai târziu au devenit Mari Duci ai Toscanei. Această este perioada în care oraşul atinge gloria în domeniul artei şi a culturii, politicii şi puterii economice. Marele Ducat al Medicilor a fost urmat, in sec. al 18-lea, de cel al Casei de Lorena, când în 1860 Toscana devine parte a Regatului Italian, Florenţa fiindu-i capitală între 1865 şi 1871. În acest secol, oraşul şi-a reluat rolul său de important centru al culturii şi artelor.

Toate atracţiile turistice sunt grupate împreună în patru zone, toate putând fi cu uşurinţa vizitate mergând pe jos. Centrul geographic şi istoric al Florenţei este recunoscut ca fiind format din acele zone care conţin Domul, districtul “Sfintei Cruci”, zona de nord a “Sfântului Lorenzo” şi a “Sfântului Marco”, zona ce se întinde de la Gara “Sfânta Maria cea Nouă” spre vest către Piaţa Republicii, Podul Vechi, Piaţa Nouă şi in Districtul Oltrarno cu Palatul Pitti, Sfântul Spirit, Grădinile Boboli şi Biserica “Sfânta Maria del Carmine”.

Zona de est a oraşului păstreză atmosfera medievală, cu aglomeraţia de străzi înguste şi alei vechi. „Sfânta Maria del Fiore” sau Domul cu baptisteriul proiectat de Ghiberti şi clopotniţa proiectată de Giotto, domină zona. Orsanmichele, unul din cele mai rafinate exemple de arhitectură a secolului al 13-lea din oraş, este amplasata pe Via Calzaiuoli. Galeria Bargello este situată pe Via del Proconsolo. Galeria găzduieste o colecţie de sculpturi renascentiste florentine, cu lucrări ale lui Michelangelo, Donatello şi Cellini.

Magnifica Biserică gotică a “Sfintei Cruci”, aflată în Piaţa “Sfintei Cruci”, este o colectţie de clădiri monahale grupate în jurul mănăstirii, formând ceea ce astăzi este un muzeu de pictură şi sculptură religioasă. Biserica conţine mormintele şi cenotafele lui Galileo şi Michelangelo, crucifixuri de Donatello şi Cimabue, Capela Pazzi de Brunelleschi şi Capela Bardi, cu fresce de Giotto. Piaţa Signoriei a fost atât centrul puterii politice cât şi al vieţii citadine până în era consiliului oraşului. Această piaţă largă şi luminoasă este dominată de impunătorul Palat Vechi, care duce către Galeria deschisă cu arcuri a Signoriei, una din cele mai importante clădiri medievale din Italia.

Zona De Medici şerpuieşte de-a lungul Viei Martelli, una din străzile principale ale oraşului care începe de la pasajul dintre Dom şi Baptisteriu. Aici se găseşte Biserica Sfântul Lorenzo, care păstrează rămăşiţele pământeşti ale unora dintre cei mai iluştri membri ai familiei Medici. , În apropiere este situat Palatul Medici Riccardi, reşedinţa principală a familiei. Străzile din jurul Pieţei Sfântului Lorenzo, sunt animate de o largă şi colorată piaţă, care include piaţa centrală şi o clădire cu două etaje în care se vînd alimente proaspete. Zona unde pe vremea familiei De Medici se aflau grajdurile Marelui Duce este astăzi Districtul San Marco cu mănăstirea sa. Districtul are un aer de tinereţe datorită largii prezenţe a studenţilorde la Universitate, Conservator şi Academia de Arte Frumoase. Grupul de clădiri care incep la colţul cu Via Ricasoli este sediul Galeriei Academiei, Fabricii de pietre preţioase şi al Muzeului de Arheologie.

Oraşul este mărginit la vest de gară şi Podul vechi. Pe Pod se gasesc numeroase magazine cu bijuterii noi şi antice. Piaţa Republicii, una din cele mai animate zone din Florenţa, este situată la mica distanţă. Această zonă este renumita pentru cafenelele şi magazinelele sale, incluzând Via Vigna Nuova şi Via de Tornabuoni, ambele deosebit de elegante, aliniind magazine rafinate şi clădiri importante din secolele 15 – 18. Palatul Strozzi este un exemplu de cladire rafinată, construit în stil renascentist, în el gasindu-se numeroase instituţii culturale, incluzând Gabinetto G.P. Visseux.

Oltrano, este o zonă liniştită cu clădiri joase, magazine cu antichităţi şi ateliere. Zona este dominată de Palatul Pitti şi de formele complicate ale gardurilor vii ale Gradinilor Boboli. Aici se găsesc Via Maggio şi Piaţa „Sfântului Spirit”, ambele incadrate de cladiri aristocratice. Santa Maria del Carmine, situată în Piaţa del Carmine, este faimoasă pentru frescele sale din Capela Bancacci, pictate de Masolino şi Masaccio.

Muzeul Bargello conţine cea mai largă colecţie de sculptură medievală şi renascentistă din Italia. Lucrarile notabile cuprind “Bacchus beat” de Michelangelo, David de Donatello, schiţele propuse de Brunelleschi pentru Competiţia pentru uşile Baptistariului (competiţie câştigată de Ghiberti) şi Mercur-ul lui Giambologna. Exteriorul puternic fortificat al Muzeului Bargello aminteşte de istoria clădirii ca sediu de poliţie şi puşcarie, unde numeroşi oameni au fost torturaţi în Evul Mediu. În vecinătatea muzeului se află Capela Mariei Magdalena ce conţine fresce produse în atelierul lui Giotto.

Domul. Probabil ca ati remarcat deja structura oblică dată de Brunelleschi, domul acoperit cu ţiglă roşie - este predominat în vederile de înălţime ale Florenţei de la mare distanţă, car când te apropii pentru prima dată de Dom (catedrală) din străzile aglomerate din preajma Pieţei Domului (Piazza del Duomo), vei fi uimit, fără îndoială, de vivacitatea faţadei din marmură de culoare roz, alb şi verde. Brunelleschi a câştigată licitaţia publică pentru proiectarea domului enorm, primul de genul acesta de la antichitate încoace. Deşi acum este împânzit de crăpături şi în proces de restaurare, acesta rămâne un succes remarcabil al proiectării. Numele complet al marelui templu este Cattedrale di Santa Maria del Fiore şi este a patra catedrală din lume după mărime. Construcţia sa a început în 1296 de Arnolfo di Cambio şi a durat aproape 150 de ani pentru a fi finalizată. Are o lungime de 153 m şi lăţimea de 38 m, cu extepţia transeptului care ajunge la 90 m. Catedrala pe locul căreia se înalţă, dedicată Sfintei Reparata, a ocupat zona ce se extinde pe mai puţin de jumătate din porţiunea dintre întrare şi transept.

Piazza della Signoria. Un rezervor masiv pentru turişti (dacă ai nevoie de spaţiu, adu cu tine un claxon de bicicletă), cea mai splendidă piaţă a oraşului a fost creată aproape accidental în secolul al 13-lea şi – aliniată cu replici ale celor mai celeble sculpturi şi clădiri istorice – este dintotdeauna centrul vieţii politice a Florenţei. În timpurile crizelor politice, populaţia se aduna aici pentru voturi ce adesea erau decisive pentru soarta familiilor în conflict şi de multe ori culminau cu răscoale frenetice. Emoţiile erau stârnite prin cuvântări politice ţinute de pe o arringhiera (platforma pentru discursuri) din faţa Palazzo Vecchio. Astăzi, predominant turiştii sunt cei ce se îmbulzesc, bând din cafea la restaurante cu preţuri exagerate, sau pozînd în faţa Ammannati's Mannerist Fountain of Neptune – o risipă a unui bloc de marmură, cum a formulat Michelangelo. Perseus-ul lui Cellini, ţinând capul Meduzei, a servit pentru a-i avertiza pe duşmanii lui Cosimo I despre ce s-ar putea întâmpla dacă trec graniţa. Aceasta este cea mai originală lucrare din piaţă.

Piazza San Lorenzo Această zonă extrem de frumoasă ne aminteşte de Florenţa de la începuturi, pe când rege era Cosimo de' Medici iar creativitatea culturală abunda. San Lorenzo Basilica a fost începută de Brunelleschi în 1425 şi este văzută ca una dintre cele mai pure biserici în stil renascentist. Faţada sa din est este interesantă în mod special fiind săracă în decoraţii şi revelând o construcţie antică din cărămidă . Aceasta a fost biserica parohială a familiei Medici, şi găzduieşte mormintele multor membri din familie. Donatello a proiectat amvonul de bronz, el fiind înmormântat în una dintre capele. Trecând pe sub arcadă, ajungi la Biblioteca Laurenziana, unde se găsesc uriaşe colecţii de cărţi ale familiei şi găzduieşte scările sublime ale lui Michelangelo. Capelele Medici sunt pompos decorate cu marmură preţioasă şi petre semipreţioase; aici au fost înmormântaţi cei mai de vază ai familiei Medici. Noua sacristie a fost proiectată de Michelangelo şi conţine, printre altele, sculpturile sale Noapte şi Zi, Răsărit şi Apus.

Palatul Pitti. Unul dintre cele mai vizitate locuri de pe malul de sud al râului Arno, acest palat a fost proiectat de Brunelleschi pentru familia Pitti, rivali ai familiei Medici. Este o clădire imensă şi impunătoare, şi un tezaur a colecţiei masive de artă, incluzând lucrări ale lui Raphael, Filippo Lippi, Tintoretto, Veronese şi Rubens a familiei Medici, sunt atârnate în camerele decorate în exces. Apartamentele restaurate denotă un stil de viaţă extravagant a familiei Medici şi a familiei Savoz care le-au uzurpat poziţia mai tarziu. Palatul găzduieşte, de asemenea, o galerie de artă modernă şi o colecţie de costume. Dacă vă plac palatele, nu uitaţi să treceţi pe la Strozzi Palace – unul dintre cele mai impresionante palate renascntiste, şi Rucellai Palace proiectat de Leon Battista Alberti în care se găseşte astăzi un muzeu de forografie. Câteva dintre cele mai pteţioase parcuri ale Florenţei împrejmuiesc partea din spatele Palatului Pitti : Grădinile Boboli. Un exemplu perfect al ţinuturilor renascentiste, în grădini se pot vedea bazine, fântâni arteziene, forme geometrice, aliniate de copaci, o grotă şi Forte di Belvedere în formă de stea. Dacă aveţi energie, merită să o luaţi pe Via del Belvedere înspre Piazzale Michelangelo ce oferă una dintre cele mai frumoase vederi ale Florenţei.

Santa Croce. Dacă vă simţiţi uşor năucit după vizitarea Bisericii Santa Croce, nu disperaţi. Probabil că nu aţi rezistat Bolii lui Stendhal, o boală diagnosticată la aproape 12 turişti în Florenţa în fiecare an, provenind de la sentimentele însuşi scriitorului francez de şoc cultural şi uimire când a vizitat biserica la începuturile secolului al 19-lea. Marmura colorată geometric decorează faţada clădirii (adăugată în sec. 19), dar adevăratele minuni se găsesc în interior unde sunt înmormântaţi mulţi florentini celebri. De-a lungul zidurilor sunt morminte şi 276 de pietre de mormânt acoperă podeaua. Printre cei mai vestiţi sunt Michelangelo, Macchiavelli, Galileo and Bardi. Capelele sale sunt acoperite de lucrări de artă ale lui Giotto şi della Robbia, iar mănăstirea serenă a fost proiectată de Brunelleschi. Muzeul Santa Croce prezintă un crucifix parţial restaurat, a lui Cimabue, ce a fost deteriorat de inundaţiile din 1966. Printre alte biserici ce merită a fi vizitate sunt Orsanmichele; Santa Trinità, cu fresca lui Ghirlandaio; All Saints', cu fresca lui Botticelli şi Ghirlandaio; Santa Maria Novella, vestita SS Annunziata; San Marco remodelată de Giambologna; şi Biserica Sfântului Duh, una dintre ultimile lucrări ale lui Brunelleschi, ce include Madonna şi Pruncul lui Filippino Lippi. Faceţi-vă timp pentru David la Galeria Academiei a lui Michelangelo. Este nemaipomenit să vedeţi pe viu, printre alte opere şi Botticelli, Fra Bartolommeo and Giambologna, ca să enumerăm doar câteva.