De la gotic la Gaudi în Barcelona

Barcelona deţinut întotdeauna supremaţia în ce priveşte arhitectura, bucătăria, moda, stilul, muzica şi distracţii. Vara este perioada adevăratelor petreceri şi fieste ce durează câte o săptămână. Oraşul clocoteşte tot anul! Capitala Cataluniei este fără echivoc un oraş mediteranian, nu doar datorită amplasării sale geografice dar, mai presus de toate, datorită istoriei, tradiţiei şi influenţelor culturale.

Având o amplasare privilegiată pe coasta de nord-est a peninsulei Iberice şi pe coasta Mediteranei, Barcelona este al doilea cel mai mare oraş al Spaniei atât ca dimensiuni precum şi ca număr al populaţiei. Este, de asemenea, capitala Cataluniei, una din cele 17 comunităţi autonome ale Spaniei. În Barcelona se vorbesc două limbi oficiale: catalana, vorbită în general pe întreg teritoriul Cataluniei, şi spaniola castiliană. Oraşul Barcelona are o populaţie de 1.510.000, dar acest număr creşte până la peste 4.000.000 dacă includem şi zonele periferice.

Vă propunem o listă cu câteva dintre atracţiile oraşului care trebuiesc vizitate:

La Rambla Cinci străzi diferite întinzându-se una după alta în șir, La Rambla (denumit şi Las Ramblas) este un bulevard pedestru în formă de ramură de copac, plin de flaşnetari, statui vii, mimi şi vânzători ambulanţi ce comercializează orice, de la bilete de loterie la bijuterii. Piaţa de păsări, gălăgioasă, situată în cea de-a doua porţiune a La Rambla merită un popas, întrucât este lângă Palau de la Virreina, palat imens în stil rococo datând din secolul al 18-lea, cu opere de artă, informaţii despre programe de reptezentaţii şi o casă de bilete. Alături se află cea mai colorată piaţă din La Rambla, Mercat de la Boqueria. La sud de Boqueria, Mozaicul de Miró colorează pavajul, una dintre plăci fiind semnată de artist. Următoarea porţiune a La Rambla găzduieşte cu mândrie Gran Teatre del Liceu, celebra sala de operă ce datează din secolul al 19-lea. Mai jos de Plaça Reial, La Rambla devine evident mai colorată cu cluburi de striptease şi kinescoape. La capătul bulevardului La Rambla se află Monument a Colom (Monumentul lui Columb) şi portul. Monumentul poate fi urcat cu un ascensor. La vest de monument, pe Avinguda de les Drassanes se află Reials Drassanes (Porturile Regale) ce găzduiesc fascinantul Museu Marítim. Acolo se găsesc mai multe accesorii marinăreşti decât ţi-ai putea imagina – bărci, modele, hărţi, desene, figurine de pe pupa vapoarelor şi galere din secolul al 16-lea.

Barri Gotic Bari Gotic este o zonă plină de clădiri în stil medieval gotic la doar câteva cvartale înspre nord-est de La Rambla şi este nucleul vechii Barcelone. Este un labirint de străzi întunecoase intersectându-se în pieţe populate de cafenele şi baruri. Aceasta este si cea mai ieftină zonă de cazare din oraş. Majoritatea clădirilor datează din secolul al 14-lea şi al 15-lea, pe când Barcelona era în culmile prosperării financiare, înainte de a fi preluată în Castilia. În jurul Catedralei, una dintre măreţile construcţii în stil gotic ale Spaniei, se poate vedea o porţiune a zidurilor străvechi ce au fost mai târziu încorporate în alte structuri. Cartierul este concentrat în jurul pieţei Plaça de Sant Jaume ce adăposteşte o piaţă comercială aglomerată şi unul dintre locurile destinate dansurilor de sardana ce au loc săptămânal. Aici se află două dintre cele mai semnificative construcţii: Ajuntament şi Palau de la Generalitat.

Museu Picasso Muzeul Picasso este cel mai vizitat muzeu din Barcelona. Acesta este găzduit de trei palate din piatră izbitor de frumoase situate pe Carrer de Moncada care în Evul Mediu a fost o cale de acces către port. În muzeu sunt expuse numeroase lucrări care urmăresc anii de început ai artistului, Perioada Albastră fiind foarte bine reprezentată cu tablouri ca: Defenceless, cu ceramică şi cu lucrările sale timpurii de la 1890. Al doilea etaj expune lucrări din Barcelona şi Paris, anii 1900 – 1904, cu multe tablouri influenţate de impresionism. Portretul Seniorei Canals (1905) din Perioada sa Roz este de asemenea expusă. Printre lucrările sale târzii, toate executate la Cannes în 1957 se află o serie cu o tehnică complexă (Las Meninas), constituită în principal din studii ale capodoperei cu acelaşi nume a lui Diego Velazquez.

La Sagrada Familia (Sfânta Familie) Este un simbol universal al Barcelonei. La Sagrada Familia este cu adevărat înălţător de inspitantă. Biserica monumentală El Temple Expiatori de la Sagrada Família (Templul Ispăşitor al Sfintei Familii) este cea mai celebră lucrare a lui Gaudi şi este exemplul cel mai deosebit a geniului său vizionar. Arhitectul a iniţiat lucratea în 1883 pe locul unui proiect Neo-Gotic anterior, început în 1882 de F. de Villar. Gaudi şi-a dedicat întreaga sa viaţa realizării acestui proiect ambiţios care a rămas neterminat datorită morţii lui subite. Gaudi a devenit obsedat de biserică până la limita concentrării tuturor energiilor sale creatoare şi şi-a stabilit reşedinţa la locul creaţiei sale. Pe 7 iunie, 1926 Gaudi a fost lovit de o maşină pe stradă în timp ce traversa Gran Vía la Gerona. Trei zile mai târziu, fără să-şi fi recăpătat conştiinţa, Gaudi a murit la vârsta de 74 de ani. Lucrările la biserică au continuat, până în 1936 când au fost întrerupte pentru că cripta şi studiile lui Gaudi cu notiţe şi schiţe ars în timpul bombardamentul din Războiului Civil al Spaniei. Proiectul a fost reluat în 1952 folosind ca bază schiţe şi modele deşi continuarea lucrării a dat naştere multor dezbateri. Între 1954 şi 1976 au fost finalizate faţada şi cele patru turnuri ale Pasiunii (partea de Vest). Sculptorul Josep. M. Subirachs s-a alăturat în 1987 echipei de proiectare pentru a lucra la sculpturile de pe Arcada Pasiunii. Astăzi, porţiunea terminată a construcţiei, precum şi micul Museu del Temple Expiatori de la Sagrada Família ce conţine modelele şi schiţele cu procesul de construcţie sunt deschise spre vizitare. Se poate urca în turnuri de unde se pot vedea peisajele incredibile ale oraşului.

La Pedrera O altă operă de arta a lui Gaudi, La Pedrera a fost construită între anii 1905 şi 1910 ca bloc cu apartamente şi birouri. Iniţial denumit Casa Milà, este cunoscută cu denumirea La Pedrera (carieră) datorită faţadei sale din piatră de culoare cenuşie care prezintă ondulări. Ondulându-se la colţul străzii aceasta crează efect de val ce e subliniat de balcoanele sofisticat ornamentate cu fier forjat. Turiştii pot vizita toată clădirea până pe acoperiş unde hornurile multicolore gigantice se proiectează ca nişte cavaleri medievali. Vara, pe timpul nopţilor de weekend acoperişul este luminat în întregime şi oferă o imagine spectaculiasă Barcelonei. Cu un etaj mai jos sub acoperiş se află un muzeu modest dedicat lucrărilor lui Gaudi.

Park Güell Patronul lui Gaudi, Eusebi Güell a planificat o suburbie. Proprietatea sa era situată la o înălţime mai mare faţă de Barcelona, la nord-vest, la o oarecare distanţă de oraş. S-au alocat peste 60 de proiecte pentru case deşi s-au construit doar două pe întreaga proprietate. Proiectul a fost unul revoluţionar pentru acele timpuri şi a reprezentat un eşec ca proiect imobiliar. Consiliul Municipal al Barcelonei a cumpărat proiectul în 1992 iar în anul următor a fost transformat în parc municipal. Gaudi a evitat nivelarea terenului astfel încât parcul e constituit dintr-o reţea de alei răsucite pe conturul denivelat al terenului. Intrarea este la altitudinea cea mai joasă. De aici, o scară dublă duce spre o sală de dimensiuni uriaşe, tavanul căreia serveşte drept platformă a unei pieţe publice imense. Zonele periferice sunt decorate cu viaducte şi colonade imaginare care prin felul în care sunt proiectate evocă forme naturale.

Gúell Palace A fost construit în 1888 de Antonio Gaudi. În culoarul Palatului lumina ce pătrunde prin geamuri este atenuată de trei arcuri parabolice imense formate din piloni de piartă de culoare gri, fin şlefuite. Arcadele turnurilor dau împresia unor ferestre în stil gotic, dar ferestrele lui Gaudi în palatul Gúell sunt dreptunghiulare - cu alte cuvinte, acestea sunt nesimetrice liniilor arcadelor. Aceste arcade dezvăluie, de asemenea, primele semne ale interesului lui Gaudi pentru Art Nouveau. Elementele porţilor de la intrare, caracteristice direcţiei Art Nouveau, sunt deasemenea prezente în interiorul clădirii. Printre alte motive, pilonii sunt decoraţi în exces, şi aceştia sunt într-un număr însemnat: de la cei groşi, de susţinere, piloni gri şlefuiţi în formă de ciupercă, din piatră de „ochi de şarpe” extrasă dintr-o carieră din munţii Pirinei. Un hol de înălţimea a trei paliere formează centru clădirii. Acesta stă drept o curte interioară obişnuită acelor vremuri, dar în acelaşi timp crează impresia unei biserici imense în stil baroc. Această încăpere este acoperită de o cupolă în care Gaudi a încrestat numeroase orificii rotunde. Picioarele împletite ale mesei se regăsesc în interiorul clădirii însăşi, pe acoperiş.

Gracia O suburbie acoperită în totalitate datând de la sfârşitul secolului al 19-lea, Gracia este lăcaşul numeroşilor artişti, studenţi şi intelectuali care îi redau o atmosferă pământeană. Acolo sunt parcuri de frumuseţea cărora te poţi bucura în timpul zilei, iar noaptea pieţele devin un loc de întâlnire popular şi plin de viaţă. Fiind o dată un orăşel la nord de L’Eixample, devenit în secolul al 19-lea un cartier industrial vestit pentru ideile sale Republicane şi liberale, Gracia a fost incorporat oraşului Barcelona în 1897. În acea perioadă aceasta mai avea de recuperat, având străzi, şcoli şi spitale foarte sărace, neluminate şi fără canalizări. În anii 1960 şi 1970 zona a devenit populară printre radicali şi boemi, păstrând şi în ziua de astăzi acest iz. Plaça del Sol este un loc plăcut pentru a petrece ziua, înconjurată de cafenele şi arhitectura plăcută a secolului al 19-lea.

Montjuïc Dealul Montjuïc se ridică deasupra centrului oraşului în partea de sud-vest şi este locul unor galerii cu obiecte de artă, atracţii, parcuri liniştite şi a principalului complex de terenuri construite pentru Olimpiada din 1992. Apropiindu-te de această zonă dinspre Plaça d'Espanya, în partea de nord se poate vedea Monumentala Plaça de Braus, o fostă arenă pentru coride unde Beatles a susţinut un concert în 1966. În spatele acesteia se găseşte Parcul Joan Miró unde se înalţă sculptura falică a lui Miró, Dona i Ocell (Femeia şi Pasărea). În apropiere, Palatul Naţional găzduieşte Muzeul Naţional de Artă al Cataluniei ce conţine o colecţie impresionantă de artă Romanescă. Cu o serie de terase mai jos de Palatul Naţional sunt fântânile arteziene, printre care şi cea mai mare, La Font Magica, animată în timpul serilor de vară de concerte de muzică uşoară gratuite. La nord-vest de Montjuïc se găseşte „Satul Spaniol” Poble Espanyol. La o primă privire acesta pare o capcană ordinară pentru turişti, dar se dovedeşte apoi a fi o colecţie intrigantă de arhitectură spaniolă, cu copii fidele ale clădirilor din toate regiunile Spaniei. Anella Olimpica (Inelul Olimpic) este un complex sportiv unde s-au pertecut cele mai importante evenimente ale jocurilor Olimpice din 1992. La poalele dealului se poate vizita o altă operă de artă în Fundació Joan Miró, galeria celor mai mari artişti catalani ai Barcelonei de la începuturile secolului al 20-lea. Aceasta este cea mai mare colecţie individuală a lucrărilor sale.

Monestir de Montserrat (Mănăstirea de la Montserrat) La Montserrat, situată la 50 km (31 mile) înspre nord-vest de Barcelona, se pot vedea stânci de piatră cu forme ciudate, rămăşiţe de peşteri ce au servit drept locuinţe, o mănăstire şi şiruri de turişti ce îşi fac popasul în timpul vacanţelor pe Costa Brava. Temeliile Mănăstirii de la Montserrat datează din 1025, în comemorarea viziunilor Fecioarei Maria. Astăzi aceasta găzduieşte o comunitate de aproximativ 80 de monahi, iar pelerinii vin aici pentru a venera pe La Moreneta (Fecioara Neagră), o sculptură a Mariei cu pruncul Iisus din lemn în stilul Romanesc a secolului al 12-lea; La Moreneta este oficial partoană spirituală a Cataluniei din 1881. Cea mai ciudată cale de a ajunge la Montserrat este cu o cabină teleferică ce te lasă char lângă mănăstire după o călătorie palpitantă pe deasupta munţilor.